Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
De-atâta frământare...
Seara se înhamă la stelele tale șlefuite,
De ele atârn candela viselor noastre,
Viitorul luminos îmi trece prin minte
Prin fereastra nopții cu pliuri albastre.
Tu îmi citești gândul de rocă adâncă,
Adusă din seminția îngerilor prunci,
Unde curcubeul se unge cu brâncă
În amvonul de aripi și gânduri prelungi.
Ne pansăm cu săruturi în clipe târzii,
Ne transformăm în pulbere de dor,
În noi mocnesc știute, luminile dintâi,
Le injectăm în suflet cu dulcele fior.
Seara se înhamă cu iubirea noastră,
Ne poartă pe sub lună la întors de ceas,
Dorul de tine-i durere aprinsă, albastră,
De-atâta frământare nici Domnul nu e treaz!
poezie
de
Marin Moscu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice