Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glossă la malul mării
E cerul azi îndoliat
Și prins în ramuri de zăbrele...
Pe alte culmi s-a înălțat,
A semănat în noi durere.
Sălbatic vânt a tulburat
Lumina din adâncuri, iată!
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Deodată, parcă lumea toată.
E cerul azi îndoliat
Și cad fluturi de mătasă,
Ca și când s-ar fi-nnoptat
Pe întinderea albastră.
Printre degete de vânt,
Într-o plasă de lumină,
Trec, cuvânt lângă cuvânt,
Îngeri de peltea divină.
Și prins în ramuri de zăbrele,
Ești tu, un albatros rănit.
Sub rubinii ploi de mărgele,
Din depărtare ai sosit.
Ți-e moartea înger și amnar...
În spume de mătăsuri fine,
Nu mai zărești al vieții far.
De astăzi, noaptea-ți aparține.
Pe alte culmi s-a înălțat
Privirea-ți sacră, înger mării,
Candelă-aprinsă în înalt,
Încununând cu lacrimi zorii.
Și marea-n ea s-a adâncit,
Sorbindu-ți ultima suflare...
Te pieri, te pierzi în infinit
Și viața ta e trecătoare.
A semănat în noi durere
Și marea și plecarea ta.
Te-ai stins, dar eu, eu nuți pot cere
Răspuns la întrebarea mea.
De ce se plânge și se moare?!
De ce cu nori ne-nvăluim?
De ce uitați în depărtare,
Zi după zi, ne irosim?!
Sălbatic vânt a tulburat
Secunde și nisip... și vise...
Dator în lume ai plecat.
Cuvintele-au rămas nescrise...
E moartea toc și-n călimări,
Înțeapă verbele tăcerii,
Tu ai plecat cu paji călări,
N-ai așteptat venirea serii.
Lumina din adâncuri, iată,
Ascunsă-i împotriva ta!
Dar tu, tu înger, trup de piatră,
Cu gândul meu vei lumina.
Și curge lacrimă albastră,
Cu marea înfrățit de-acum,
Te-ntorci tăcut, te-ntorci acasă,
Ți se deschide un alt drum.
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Apus ucis... Însângerare...
Un ordin trist... Te-ai întrebat,
De ce se plânge și se moare?
Prezența cărei entități
Ne cere sufletul răsplată?
Suntem însemnele din cărți,
În lumea neeliberată.
Deodată parcă lumea toată
S-a stins o lumânare arsă
Și-n noi e-atâta înnoptare!
Nu ne putem întoarce-acasă...
Ni-i ochiul greu și-n taină plânge
Ultimul pescăruș rănit.
Miroase a dureri și-a sânge...
Povestea vieții s-a- sfârșit!
Deodată parcă lumea toată
Și-n răsărit s-a-mbujorat,
Lumina din adâncuri, iată,
Sălbatic vânt a tulburat.
A semănat în noi durere,
Pe alte culmi s-a înălțat
Și prins în ramuri de zăbrele,
E cerul, azi, îndoliat.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice