Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
păstaie în ciob de sticlă
citeam pe o frunză
desenul venelor mele – mă-nspăimânt
de atunci la fiece toamnă
nu există o lume anume
a durerii, stigmatul îl plimbăm
triumfalist: iată – îmi şopti din ciob oglinda
«cât de frumos sufăr»
Hohotul de râs nu-i erezie
doar trupul meu nisipos – râd de
umbra mea, azi nu a îmbătrânit niciun pic
ţopăie, o ia-nainte, haihui… uu – ooo – eeee
aş plânge – aşa de poftă – fără motiv temeinic
mai fac
o tumbă, un «dus-întors» pe sârmă, iarăşi…
…………………………..
vai
vaaii…
umbra
unde mi-am risipit umbra… eeee – ooo – uu
citeam pe-o frunză, vârtejul din ochi
ochi
dezghiocându-se prelins
o mărgică rostogolindu-se
Un Pământ
dintr-o nervură
poezie
de
Valeriu Barbu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roşu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice