Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În amintirea dușilor în război
Vezi prunci cerșind la vreme de război,
Trecând desculți prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri și suferinți,
Copii ai nimănui, copii cuminți...
Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Și numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni și ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer și cuminte vor muri.
Sunt ploi de lacrimi... Ce dureri deodată!
O altă cruce suferința-și poartă...
Îngerul morții trece foc și jar,
Lăsând în urmă trena de amar.
Vezi mame care pruncii-și țin la piept,
Urând războiul crud și prea nedrept.
Sunt scut și casă, schit și devenire,
Se dau pe sine întru prăbușire...
Sunt catedrală sfântă, cer, vulcan...
Au strâns în ele lacrimi și amar
Și ar muri spre-a nu putea vedea
Alți morți ce-n lume ar putea urma.
Sub biciul crud al ne-nțelesei uri
Dorm prunci fără de case, oameni buni!
Dorm prunci fără părinți, înlăcrimați,
Prunci care plâng de dor, însingurați...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Drum de cuvinte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice