Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Plecăciune
Ne forțăm minți de morți s-avem o detașare,
Să nu ne năpădească zeci, mii de amintiri,
Când nod se pune în gât și-ochi plini de licăriri
Ne scutură din suflet, pierdut pe-un timp cărare.
E-un semn venit oricum, ajuns prin nu știi cine,
Ce-și caută la rându-i o strângere de mână
Când lumânare nu-i, s-a stins pe piatra-n humă
Uitată printre lespezi, sub pas ce nu mai vine.
E ca o despărțire de drag, numai în gând
Ce-l vrei rămas alături o vie hologramă
Și te cutremuri tot de chip în rece ramă...
Parcă-i un soi de teamă c-atingi un neavând.
E timp să te aduni din urmele lăsate,
Să îți pliezi genunchi, să stai pe sol de trup
Ce zace ostoit de doruri, ce-anii-l rup...
Și să lași curs de lacrimi în hohot revărsate...
S-adăpi din tine un fir, ce pân' la os străbate.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice