Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glossă copilăriei
Copilărie, lume de mister
Cu zmee înălțându-se pe cer,
Cu tălpi ce desenează pe pământ
Poeme simple, fără de cuvânt,
Copilărie, cântul din zăvoi,
Ne-așteaptă mână-n mână pe-amândoi
Doi feți frumoși săltând înspre lumină.
Copilărie muza mea divină!
Copilărie, lume de mister,
În nopți târzii, tăcut, încă te chem
Să-mpodobim lumina la fereastră,
Să-mi fie viața bună și frumoasă,
Să cânt și eu cu stelele deodată
Și să-ți zidesc pașii fugari în piatră...
Copilărie, de-ai putea să vii
Să pot să fiu copil măcar o zi!
Cu zmee înălțându-se pe cer,
Copilărie, tainic giuvaer,
Te-ai dus în lumi de basm și catifea...
Te-ai dus, însă vei fi mereu a mea!
Când creionez cu gândul fericirea,
Când prind în brațe de lumini, iubirea...
Oh, sunt un strop uitat de clorofilă,
De-aceea, iată, nu am nici o vină!
Cu tălpi ce desenează pe pământ
Întâiul pas, eternul legământ,
O lacrimă de ceruri m-a legat
Și vezi?! În alte lumi am exilat.
Apoi, crescând, am învățat cuvinte.
Târziu am învățat să fiu părinte,
Să-mbătrânesc, să spun povești cu zmei
Pentru copiii și nepoții mei.
Poeme simple, fără de cuvânt
Le-am prins pe cer, cu zmeii mei zburând
Și i-am închis în tocul cu cerneală
Să strige, să se scrie și... să moară.
Apoi am scuturat cenușa-n cânt
Și-am aruncat-o-n ochiul tremurând.
Mi-e luna prinsă-n lanțuri de mărgele
Și lacu-i argintat și plin de stele.
Copilărie, cântul din zăvoi
Și fluturi albi cu aripile moi
Și păsări întrecându-se în tril,
Iarba mustind în luna lui April,
Lucirea peste ramuri ude... Sus
În munți același tulnic de apus,
Toatea a tale sunt, copilărie
Copil frumos cu inima zglobie.
Ne-așteaptă mână-n mână pe-amândoi,
Lanul de grâu, fântâna din zăvoi,
Sângeri și maci în sufletul de nea
Să-mbujoreze bătrânețea grea.
Ne-așteaptă la căsuța din chirpici
Ia țesută-n noapte cu arnici,
Icoana și ștergarul, lampa veche
Și anii noștri fără de pereche.
Doi feți frumoși săltând înspre lumină
Pe petecul turcoaz de muselină,
Doi zmei pe cerul cu senin brodat
Spre care ca un cânt ne-am înălțat,
Ecoul vieții-n ceruri să se piardă,
Iubirea-n noi, o candelă să ardă
Sub verigheta unui curcubeu
Cât vom rămâne-n lume tu și eu.
Copilărie muza mea divină,
Te-așez pe pături moi de muselină,
Te învelesc cu îngeri de mătasă,
Căci pentru toți rămâi cea mai frumoasă.
Sub genele cerești de-ntunecare
Tu-n noaptea vieții redevii cărare.
Lucește-n ochi o lacrimă de sânger
Copilărie pământene înger.
Copilărie muza mea divină!
Doi feți frumoși săltând înspre lumină
Ne-așteaptă mână-n mână pe-amândoi.
Copilărie, cântul din zăvoi...
Poeme simple, fără de cuvânt,
Cu tălpi ce desenează pe pământ,
Cu zmee înălțându-se pe cer,
Copilărie, lume de mister.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice