Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glossa pruncilor orfani
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Vedeți și stăpânire și teroare,
Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci,
Pe chipuri obosite cute-adânci...
Vedeți copii înfometați și goi
Scârbiți de suferință și nevoi.
Câte orori în lumea asta, Doame!
Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Rana ascunsă-n suflete nu doare?!
Nu doare plânsul, noaptea, sărăcia?!
De ce trăiți atunci în România?!
În parcuri, pe poteci, atât de singuri,
Copiii străzii trec prin anotimpuri,
Cerșind un colț de pâine, ori o haină.
Voi nu-i vedeți?! Ori nu-i băgați în seamă?
Vedeți și stăpânire și teroare...
Închideți ușa celui care n-are.
Se-afundă-n valuri de dureri, dar voi,
Voi cei ce-aveți, nu-i scoateți din nevoi.
În ochiul vostru ei rămân de stâncă
Și între voi prăpastia-i adâncă.
Oh, n-aveți milă! Crucea și-o vor duce
Să fie sprijin pentr-o altă cruce.
Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci?
Străin de Dumnezeu, nu-ți mai aduci
Aminte de poruncile zidite
În stânca unui trup de oseminte?!
Fii drept și bun, aproapele-ți ajută,
Din duhul tău, tu duhul i-l înfruptă,
Celui bolnav, dă-i liniște în gând
Și vindecă-i durerea mai curând!
Pe chipuri obosite cutea-adânci
Dac-ai să vezi, aminte să-ți aduci
Că s-au zidit pe ei ca tu să fii
Mai fericit cu fiecare zi.
Dar tu, străin, alergi... Și-ntunecare
Îți este de un timp întreaga zare.
Te cheamă, iată, diavolii-n luciri
Și viața ta-i un șir de amăgiri.
Vedeți copii înfometați și goi...
Ca ei ați fi putut să fiți și voi.
Cerșesc desculți, li-i foame, ori li-i sete,
Încă mai speră, încă pot s-aștepte.
Bolnavi, febrili, părinții li-s... pe moarte.
Destine frânte, lacrimi, nedreptate...
Ei nu s-au lepădat de Dumnezeu,
Căci numai El îi sprijină la greu.
Scârbiți de suferință și nevoi,
Puteați cândva, oricând, să fiți și voi.
O zi măcar să încercați a fi
Săraci, bolnavi... Poate așa veți ști
Să dați lumină celor etern întunecați,
Să vreți să dați acelor flămânzi, ca între frați,
Mâncare, ori o haină, ori un pahar cu apă...
Nu fiți infirmi la suflet, cu inimă săracă!
Câte orori în lumea asta, Doamne!
De ce se plânge și de ce se moare?!
Și dincolo de plângeri, în regres
E astăzi, Doamne, al planetei mers.
Dă timpul înapoi! Rana-mi alină!
Învie-i iar pe cei care muriră!
Dă-le și soare, dă-le și iubire!
Renască crini de-acum în nemurire!
Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!
Tu mângâie-i și îi ajută, Doamne!
Prin brațul nostru dă blândețe, azi,
Durerea lor de-acum, te rog s-o arzi!
Și dă-le lor și zâmbet și lumină
Și suferința, Doamne, le-o alină!
Căci, oh, altar din trupul meu aș face,
Dar dă-le Doamne azi în suflet pace!
Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!
Câte orori în lumea asta, Doame!
Scârbiți de suferință și nevoi,
Vedeți copii înfometați și goi.
Pe chipuri obosite cute-adânci...
Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci.
Vedeți și stăpânire și teroare...
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice