Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În adormirea lunii
Am răsfoit tot universu-n noapte,
Copilă dragă, până te-am găsit,
Pe gura ta e încă gust de lapte
Și-ncărunțita sete-l bea grăbit.
Întorci cu ochii paginile crucii
Și le sfințim cu împăcarea noastră,
Vom aștepta ca, plină de capricii,
S-adoarmă luna iarăși la fereastră.
Pe-o pagină stă scris lâng-o fântână,
"Mai lasă-mă să-mi fie dor de tine"
Ne închinăm cu inima în mână,
Lăsând un vers în apele-i blajine.
Pe crucea ei, e-o pace de cuvinte!
În somn zâmbește adormita lună.
Noi îi lăsăm aducerile aminte...
E frig... și-un pulovăraș de lână.
De undeva, ne bate o lumină;
Luceafarul de umbră-i obosit...
Sub plopii fără soț stă scris de mână,
Un vers de dor ce arde moleșit.
Te iau în brațe, că-i târzie noaptea,
Tu dormi micuțo, eu te voi purta,
Îți sunt iubitul tău ce-ți poartă șoapta
Din altă lume, în odaia ta.
poezie
de
Mircea Trifu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice