Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ce e bărbatul?
De-ntrebi ce e bărbatul și cum l-aș defini,
Te-aș duce în grădină și florile-ar veni
Revendicându-l toate, certându-se de zor
Cum că bărbatul are doar caracterul lor...
Întâiu-i ghiocelul cel blând și efemer,
Să-ți spună de speranțe ce până-n ziuă pier;
Apoi, pe rând, acele mult prea frumoase flori:
Narcise, lăcrămioare, zambile sau bujori...
Ce năvălesc în suflet, în inimă și-n gând
Cu valuri de arome pierdute prea curând...
În floarea tinereții te va-mbăta un crin,
Că-i alb sau că e roșu, parfumul e divin;
Dar iată că în forță, se așeză pe tron
Chiar trandafirul mândru: ca rege și ca domn!
Se-mbracă-n mii de feluri, pe veci te va robi
Îngăduind ca roabă stăpână să-i poți fi.
Te-nțeapă-ades cu spinii de nu știi să-l atingi,
Te-nvăluie-n arome atunci când prinzi să plângi;
Se va schimba întruna: din cânepa cea dură...
In inul blond... mătasea cea caldă și cea pură
E sigur că în vreme, petala-o să-i pălească...
Dar țepii ce-i mai are, o să-ți reamnitească
De bune și de rele, de dragoste, de dor,
De chinuri, suferințe, de câte-n lume mor...
Iar bruma când pălește ce verde-a fost odat',
Surâde crizantema șăgalnic și curat
Se cuibărește-n suflet, în toamnă, în târziu...
Cu soare și culoare va umple un pustiu;
E cea din urmă floare; o tai și-o pui în glastră,
Căci simți cum gheara iernii îți zgârie-n fereastră;
Se veștejește frunza-i, dar floarea chiar uscată
Zâmbește cu-nțelesuri... odată... și-înc-odată...
poezie
de
Elena Leach
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice