Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Melancolic
Îmi caut pereche pe drumuri parcurse, pe străzi, pe alei, pe înguste poteci,
S-adulmec o urmă de pași ce-am pășit și nu regăsesc decât pietrele reci,
Ce nu scot o vorbă, nu-s poze de-albume și multe-s la fel, asfalt cubic 'ntr-o rână
Și, altele-s duse demult, îngropate pe veci să astupe din gropi, azvârlite de-o mână.
Și ochiul mă îmbie, întors înspre creștet, turnându-mi din rolă imagini neșterse
Pe-aceleași alei zi de zi răscolite, bătute de gânduri prietene, adverse,
Cu suflet de mână, sau pus peste umăr de-amic ori iubită, gol, plin de emoții...
Dar parcă mereu însoțit de mistere, speranțe, ce ani mi-au furat, precum hoții.
Privirea îmi fuge ca prinsă de friguri pe casele vechi, unde am stat chiriaș
Orașului gazdă de nou absolvent, plimbându-se floare, de dor pătimaș...
Dar nu regăsesc nici culorile șterse, tencuiala-n patină, vechi cadre-ferestre
Și nimeni nu iese să pot da salut, să-mi spună de-ai săi, de-a dat fetei de zestre...
Prietenii vechi nu mai ies la plimbare, la șpriț, la friptură, o cafea, stau mofluzi
Vorbind de nepoți, se sfiind de amintiri, să bea un pahar, parcă-s iar copii cruzi
Și amor de-altădată, fugare idile, nu mai sunt numai zâmbet, duc sacoșele pline...
Mă întorc în parcare, mai singur și-n gând, am lacrima în colț, parcă a plânge îmi vine...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice