Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ieșirea de serviciu
Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiționala jimblă cu sare.
Dați-vă jos, clopotari adormiți pe funii, ucenicii voștri
își doresc de-o viață să mănânce și ei o pâine!
S-au mai împuțit apele Veneției așteptând întoarcerea lui
Ștefan ce Mare ca să-și răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulțit
ciorile-n gard și bețivii neamului, zarurile măsluite își
decantează spuza în târtițele puilor prăjiți.
Mama soacră țipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
și-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
și mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetițele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.
Ia mai ascute-mă, Doamne, într-o luptă de clasă cinstită,
ia mai pitește-mi în gaura din beci o cotă obligatorie!
Dă-mi zațul vieții la remaiat ca pe-un ciorap de damă
ofilită și cântă-mi din trompetă Valurile Dunării până la
imbecilizarea completă, până la uitarea de sine.
Mi-e dor și mie, fraților, de-o revoluție! Unde mai sunt
revoluțiile de altă dată!?... N-a mai rămas mai nimic de
cules de prin terciul vieții. Ar trebui să ne bâzâie muștele,
să vină în galop o herghelie întreagă de cai albi peste
urbea asta stătută, peste ifosele fiicelor de servitoare
ajunse țoape naționale.
La cantina publică s-a mărit porția de pilaf, s-a îngroșat
compotul. Iubiții fac varice în așteptarea patului conjugal,
stau de șase la closetul bătrânilor. Cei mai mulți dintre noi
au cotit-o, au ieșit din sistem, au murdărit cerul cu lehamite,
cei mai singuri au luat calea codrului frate, să înființeze o
casă de cultură și odihnă pentru tătarii rămași pe-acolo,
care se cred încă în război.
Ieșirea de serviciu e ca pe vremuri, nu trebuie să plătești nimic;
oricum te-așteptă niște chiloți întinși la uscat.
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Duminica poemului mut
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice