Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Selim
El a venit când, singur și mic, în pragul ușii
Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar,
Când ghindă cafenie picau jos cărăbușii,
Când era zarea frunză uscată de stejar.
Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă,
Tot mai aproape norii ei mă-nțărcau întâi;
În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hârlavă
Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi.
Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă
Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir
La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă
Târziu, când mâini de lună presară tibișir...
Și haimana, și pururi încăierat cu vântul:
Din târg, în mahalale: din Schei, în vreun cătun,
Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul
Ca o manea de moale, și larg: "Hai, bragă bun".
Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii,
Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui
Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii.
(Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!)
Săgețile zvâcneau în puf de rugă.
Să nu urmez chemării adânci aș fi putut?
La namila din poartă m-am năpustit în fugă,
Obrajii să mi-i sprijin pe palmele de lut.
- Giugiuc, mi-am zis, iar ochii priviră mai cruciș.
De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș...
Zi darnică, de lapte și miere, aferim!
Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim.
Și trase mucavaua panereului turtit...
Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit,
Alvițe rumenite, minuni de acadele
Sticloase numai tremur, văpăi și ape, ca
Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele...
O rază prăfuită prin toate furnica.
Și dârdâind sub brumă și colții de migdale,
Rahatul părea urmă de-ngheț după topit.
Un candel cât o nucă, prin perne de halvale,
Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit.
(Răsfrângeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate
Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum...
Bietul turc legat de biete cleștare...) Dintre toate,
El candelul mi-alese, apoi, adus a drum,
Porni mânat de seară și înghițit de cale,
Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor,
Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale,
Din donița-nflorită lovită de picior...
Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane
Topiră pe-ndelete năluca lui Selim.
În candel, pânza lunii se răsuci turbane
Și-o stea ilic de umbră cusu cu ibrișim.
poezie celebră
de
Ion Barbu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice