Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ce e, oare, poezia?
Ce e, oare, poezia? Este una dintre arte
Ce se naște ca o taină făcându-ți din sine-și parte.
Câte tâlcuri duce-n cuget, pline de înțelepciune
Nu poți să le afli singur, nici o-ntreagă națiune.
În atâta vălmășeală de idei și gânduri stranii
Când te urcă și coboară ca-ntr-un iureș numai banii,
Ca sihaștru-n meditații, aciuat pe-o buturugă
Stă poetul prins ca-n vrajă, ticluind vers ca o rugă.
Cât de viu, dar nu trăiește, doar scriind ce pune-n carte...
De nimic nu se-ndulcește din ce-ar vrea, până la moarte
Și de rabdă, mult visează și în zi, dar și în noapte
Ținând soarele și luna, ceru-ntreg de stele-n spate.
Gârbovit de-atâtea ofuri, zugrăvit a întristare,
Se-ncâlcește printre doruri prea departe călătoare
Și gândește și socoate cum se află alinare
Pe pământ, în astă viață, pân' la ultima suflare
Și curg versuri răsucite și mai iuți și mai domoale,
Nici furtuni, nici vreun cutremur nu le pot ședea în cale
Și când pana-ngălbenită ce să scrie nu mai are
Iar îl macin-o durere ce împunge și mai tare.
Nu-i răgaz de așteptare când alt fir cărunt mijește
Și se-nalță-n contemplare strălucind dumnezeiește,
Căci iubind atâta viața și-ai ei muguri de iubire
Roagă cerul să-i dezlege versul ce îi e psaltire.
Ce e, oare, poezia, ce-i poetul și-a lui viață?
Un pachet de nostalgie cu visări de minte creață...
Să îi dați, vă rog, iertare, măcar cât un bob de linte
Că-și dă tot ce-n suflet are în vers de luare-aminte!
poezie
de
Ioan Ciprian Moroșanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice