Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cea mai veche pâine a lumii e credința
Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată ființa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusința,
Cu destinul vieții: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Pun toată bucuria în roua dimineții,
Nimic în cale nu are putința
Să răstălmăcească visul tinereții:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noștri îngeri cu toată silința,
Recunoștința naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Prin ea Domnul alină treptele de dor,
Frumoasele biserici ne-nalță conștiința
În Grădina Maicii celui Nemuritor
Unde pâinea sfântă a fost și e credința.
poezie
de
Marin Moscu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice