Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glossa celor plecați din țară
E greu printre străini și după bani...
Aleargă pruncii ani... și ani... și ani!
Nu știu c-atunci când au îndeajuns
Li-i tinerețea tulnic de apus.
Nu cred la timp, că pâinea e amară
Când n-o împarți cu cei rămași în țară.
Oh, biet român străin, n-ai mângâiere,
Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere!
E greu printre străini și după bani...
Chip lăcrimat, de-acum mama și tata
Sunt doar un nume într-un cimitir.
Zadarnic rugi și lacrimi, jale... Gata!
Ai strâns spre a avea atâtea vieți,
Dar i-ai pierdut pe cei ce ți-au fost scut
Și ai pierdut iubirea și în vânt
Ai aruncat atâtea tinereți...
Aleargă pruncii ani... și ani... și ani...
Caută o speranță-n țări străine.
Pleacă părinți, ori soți, ori prunci orfani
Nutrind speranța de-a le fi mai bine.
Li-i pasul greu și ochiu-nlăcrimat
Și-ar vrea lângă cei dragi să stea, în țară,
Dar crunta sărăcie l-a mânat
Spre-a câștiga o pâine mai amară.
Nu știu c-atunci când au îndeajuns
E prea târziu... poteca-i neplivită,
Tristețea-n dulcea casă a pătruns
Și mama e bătrână și cernită.
Oh, latră câinii un copil străin!
Și lacătul e ruginit la poartă...
"- Al cui ești, maică?! Nici nu te mai știm!"
"-Sunt eu, Ion, feciorul vostru, tată!"
Li-i tinerețea tulnic de apus...
Cenușă risipită pe ogoare...
Văd cocoșat și printre brazi ascuns
Biserica din sat și Dealul Mare.
Și îngenunchi, pământul să-mi sărut,
Căci rădăcinii vreau să-mi cer iertare.
Un șerpuielnic drum, ades bătut,
Îmi iese înca în întâmpinare.
Nu cred la timp că pâinea e amară...
Neghina avuției a-ncolțit,
Gonind cești dragi români în altă țară.
Român cu nemurirea înfrățit,
Fii vultur demn! Și frânge lanțul urii!
Etern urmaș de dac și de roman
Și înfrățește-ți brațul cu romanii!
Trăiește-ți viața liniștit și calm!
Când n-o împarți cu cei rămași în țară
Fărâma de lumină strânsă-n sân,
Ți-e viața pită neagră și amară
Și n-ai în piept un suflet de român.
Pe harta României trece-ți pașii!
Îți simți străbunii-n lacrimi?! I-ai uitat?!
Cui ai lăsat părinții și urmașii?
În alte țări, de ce... de ce-ai plecat?!
Oh, biet român străin, n-ai mângâiere!
Ți-e sete iar de tot ce ai lăsat...
Pe cerul altor țări sunt alte stele.
Tu cerul țării tale l-ai uitat?!
În ochi îți joacă-n lacrimi tricolorul...
Întoarce-te, român, în țara ta!
Te-așteapta azi biserica, ogorul,
Tătucul bun și tristă, mama ta...
Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere...
Te-ntoarce iar la neamul tău cel sfânt!
Aici ai casă, pace, mângâiere
Și ape limpezi. Pe acest pământ,
Cu boii-n jug, cu plugul ori cu grapa,
Strămoșii tăi însămânțau iubire,
Dar tu, române, ai trăit degeaba,
Uitând că ești fecior de Românie.
Nici părintescul sfat n-ai cui îl cere...
Oh, biet român străin, n-ai mângâiere.
Când n-o împarți cu cei rămași în țară
Și pâinea ce-o mănânci e mai amară.
...............................................................
Li-i tinerețea tulnic de apus
Și chiar și-atunci când au îndeajuns
Aleargă pruncii ani... și ani... și ani.
E greu printre străini și după bani!
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cartea glosselor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice