Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nevinovată, Toamna
Își mișcă toamna șoldul ei de fată
Și-și scutură cu gest de alintată,
șuvițele-n obraz alunecate...
Își scutură și pletele pe spate
Cum trece-așaa, săltat și avântată
Nu-i încă vina ei, nu-i a ei toată
Că lumea-n urmă scrie de suspine,
Poeți se-ntreabă toți, de unde vine!?
Și... încă mult se-ntreabă, cum așa
De lasă doar căderi în urma sa,
Iar din plămânii ei de dulce fată
Când te respiră ea, e vinovata!
... Nici frunzele nu mor, nici ea nu-i rea
Ooo, dulce fată, dulce fata mea...
De te-ar vedea cu ochi trecuți prin gând,
De-ar înțelege ei și rost și vânt,
De-ar înnopta mai des în ploi de stele
De-ar sta mai mult în inimă și-n cele
Ce prea statornice-s în firea ta,
Alt sens în Toamnă, sigur, ar vedea:
În pasul ei elastic este viață
Și-n frunzele desprinse și în ceață...
Culorile le-așterne-n alt tablou,
Nimic din ce pictează nu e nou,
Și totusi...! vechiul lumii -cel ce moare-
Aduce Viață.... viață viitoare
Din care tu și eu, poeți de vreme,
S-așternem lumii ăsteia, poeme;
Spui... vals de frunze plânse peste tot?!?
Ah, te-aș opri, nu spune iar, nu pot...
Că-n frunza-i scuturată ce o poartă,
Dumnezeiește-i de... nevinovată!
poezie
de
Shanti Nilaya
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice