Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amintire tristă
După ce te-ai hotărât să vii în casa mea,
Nu te-ai plâns niciodată că suntem săraci.
Până aproape de miezul nopții, de fiecare dată,
Ne luam mic dejunul, până după miezul zilei.
Nouă sau zece zile mâncam murături,
Apoi, o zi, aveam carne uscată.
La răsărit și la apus, am împărțit optsprezece ani
Împreună bucuriile și necazurile.
Așteptând o sută de ani de iubire,
Cum aș fi putut să-mi dau seama că într-o seară vei pleca?
Îmi amintesc încă acel ultim ceas,
Mă strângeai în brațe, dar nu puteai vorbi.
Deși acest trup mai supraviețuiește,
La sfârșit vom fi pulbere împreună.
poezie
de
Mey Yaochen
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice