Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
De ce ne ferim de clone?
Virușii au mai multă memorie decât a noastră.
Revin când nu te aștepți.
Stai la fereastră și te trezești clonă.
Feriți-vă de proști pe la porți.
Prostul intră și pe fereastră.
Se pricepe la tehnică.
Tehnica este semnul Apocalipsei,
Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă,
Valsăm în eprubetă, apoi în libertate,
Că de aia am murit pe Lahovary.
Ea nu cunoaște timpul, schimbul și ritmul.
Doar vidul și individul.
Lichelele stau pe rămurele.
O clonă se numea Pruna,
dar semăna cu o balenă albă.
La trei ani era în Academie,
Se juca în cușca bulldogului.
Garda și căpcăunul, zbiera portarul,
Amețit de limonada cu metilol.
Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere,
Titanicul nu a existat, tetanosul a revenit cu forțe noi,
Neras, nervos, nerodnic, căpitanul
Sta la soare, coborau parașute cu muște ucise
În mari conflagrații, finis coronat hocus-pocus.
Unu plus unu fac unu, este prima lege a clonologiei.
Cobora în Infern un necunoscut, stai, strigă diavolul de serviciu.
Legitimație ioc. La sânga-mprejur, strigă diavolul.
Era o clonă, făcu la dreapta, simetric.
Doamne, de ce nu am o clonă, mă simt atât de singur.
poezie
de
Boris Marian Mehr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice