Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Devalizatori de-un neam de artă
Ar trebui să fiu, c-am har, un fortunat,
Că am coloana infinitului în moștenire,
S-o urc mereu și să mă înalț, fără oprire...
Să privesc tot, de acolo sus... apreciat!
Și loc pe scaun aș avea, de rezervat
La masa lumii, de-aș tăcea s-ascult puțin
Și-aș fi înțelept cu cei ce bine-mi vor, nu spin...
Se dă respectul... de se vrea un respectat!
N-am parte de acolade de plăcere
Și am deschisă o poartă, de sărut,
Cu atâtea mâini întinse, ce-am avut...
Dar nu strâng pumn... de onoarea mi se cere.
Sunt un bogat, mic simbol de un neam
Sublimă artă, în toată lumea-n jur râvnită,
Dar prăvălesc simbolu-n praf, cu țara mită
Plătind, pe "alese", bolovanii... Ce sărman!
Îmi strigă scrisul păs ce am, dar nu se trece
Niciun cuvânt, că iar cuvântu-i sechestrat,
De cei ce-l au, așa puțin, dar rezervat...
Să scrie legi, pentru legat... hoții să-ncerce!
De-aș pune iară să încarc carul cu boi,
Chiar de o să trag, tot cu-ăi săraci, ca vite,
E-un timp când toate au un liman, iubite
Popor curat, dar laș un pic... Și sunt cu voi!?!...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice