Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
După Auschwitz
Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
și îl prăjește pentru micul dejun
la tigaie.
Iar moartea, obișnuită cu aș ceva, privește impasibilă
și își curăța mizeria de sub unghii.
Omul este esența răutății,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.
Iar moartea, obișnuită cu aș ceva, privește impasibilă
și se scarpină în cur.
Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniță,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceașca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-și mai încalțe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-și mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.
poezie
de
Anne Sexton
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice