Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Treisprezece feluri de a privi o mierlă
I
Printre treisprezece munți înzăpeziți,
Singurul lucru mișcător
Era ochiul mierlei.
II
Eram compus din trei minți,
Ca un copac
În care sunt trei mierle.
III
Mierla se răsucea în vâltorea vânturilor toamnei.
Era o mică parte a pantomimei.
IV
Un om și o femeie
Sunt una.
Un om și o femeie și o mierlă
Sunt una.
V
Nu știu ce să prefer,
Splendoarea inflexiunilor
Sau frumusețea aluziilor,
Fluieratul mierlei
Sau momentul de după.
VI
Țurțuri de gheață acopereau fereastra lungă
Cu geamuri barbare.
Umbra mierlei
Se proiecta peste ele, încoace și încolo.
Tristețea
Urmarea în penumbră
O cauză indescifrabilă.
VII
O, oameni delicați din Haddam,
Oare de ce vă imaginați pasări de aur?
Chiar nu vedeti cum mierla
Se plimbă printre picioarele
Femeilor din preajma voastră?
VIII
Cunosc accentele nobile
Și lucidele, inevitabilele rime;
Dar mai stiu, de asemenea,
Că mierla este implicată
În tot ce știu.
IX
Când mierla a zburat și nu se mai vede,
Ea a însemnat marginea
Unuia din multele cercuri.
X
La vederea mierlelor
Zburând prin lumina verde,
Până și patroanele bordelurilor eufonice
Ar scoate exclamații ascuțite.
XI
El a călătorit prin Connecticut
Într-o trăsură de sticlă.
Odată l-a săgetat o spaimă,
Atunci a crezut pentru o clipă
Că umbrele echipajului său
Sunt niște mierle.
XII
Râul se mișcă.
Mierla trebuie să fie în zbor.
XIII
A fost seară toată după amiaza.
Ningea
Și avea să mai ningă.
Mierla stătea
Pe o creangă a cedrului.
poezie
de
Wallace Stevens
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice