Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mănăstire mare, Mănăstire sfântă!
Mănăstire mare, mănăstire sfântă!
Ce prinos de suflet! Gogele asudă,
Când stropind cu sânge sfințita clădire
Se înalță trainic întru pomenire.
Calfe obosite înalță cu trudă
Sfintele locașuri... Bucurie multă!
Bravi, întru-nălțare, cu viața plătesc
Oamenii destoinici... Din raiul lumesc,
Lacrimă și sânge cu iubire spală
Printr-o pomenire în cuvânt și fală...
Marea Mănăstire nu se mai surupă!
Jertfa ei de suflet, jertfa ei cea scumpă!
Ștefan și Moldova prinși prin legăminte,
Ctitoresc zidire, ctitoresc morminte...
Sufletul trăiește între ziduri reci,
Îngenunchi spre jertfa, orții... Pe poteci,
În mătănii curge râul de iertare...
În veșmânt de lacrimi, sălcii curgătoare
Își aduc prinosul de plâns și de șoapte,
De trudă și teamă, de singurătate...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice