Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lucrările, eram destul de nereceptiv și chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăți, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de șarlatani anunțată prin atâtea repetiții. Dumneavoastră m-ați învins imediat. Ceea ce am simțit este de nedescris și dacă veți binevoi să nu râdeți, voi încerca să v-o împărtășesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înțeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea și o recunoșteam așa cum recunoaște orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaș, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu știe muzica, și a cărui educație se mărginește la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăți frumoase de Weber și de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreția. Această muzică înfățișează ceea ce e mare și te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră solemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii și solemnitatea marilor patimi ale omului. Te simți îndată cucerit și subjugat. Una din bucățile cele mai stranii și care mi-a dat o senzație muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeților (Tannhäuser) și de Serbarea nupțială (Lohengrin) e imens.
Charles Baudelaire
în
Critică literară și muzicală. Jurnale intime
, scrisoare adresată lui Wagner
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice