Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Călătorind
Sunt neatent și amețit...
Și gândul, cineva mi-l fură,
Așa mi-a fost mie sortit,
Să fiu din fragedă făptură.
Tot ce-i frumos și este fin,
De lumea asta mă desparte
Și scap atunci de al meu chin,
Călătorind, cât mai departe.
Pierdut mereu în albe zări,
În simțuri tainice, firave,
Găsesc ascunse desfătări,
În scândură unei epave.
Epava asta... propriul eu,
Mângâie sufletul din mine
Și gândul este valul meu,
O poartă-n dimineți senine.
Sunt ca monstru bicefal...
Și mă ascund cumva de tine,
De mă găsiți zăcând pe mal,
Vă rog să nu călcați pe mine.
poezie
de
Dumitru-Cristian Ștefănescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice