Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Răspuns poeziei "Ca valurile lumii" scrisă de Ion Vanghele
Corăbii de lumină plutesc spre necuprins...
Lumina, ca un viscol, oceanul l-a cuprins.
Sunt mări de sărutare sub patimi sfâșiate...
Mă-ntreb, când se sfârșește neiertătoarea noapte?
Pe stânci încolțurate văd rozele de spumă
Unindu-se-n poeme... Se pierd și se adună!
Nevolnici, albatroșii au încolțit... Și țipă!
Și valuri de lumină în lume se ridică...
O stâncă fermecată, precum un sân de vată,
Te cheamă spre adâncuri... Se va sfârși vreodată
Apusu-n răsărituri?! Vor crește-n univers
Poeme foșnitoare cu dublu înțeles?!
Respiră în iubirii a devenirii stâncă
Ca un plămân de stele, o patimă adâncă.
Pulsează, se ascunde... În sunetele reci
Bătând precum un clopot, te-așteaptă să mai treci.
Pe valuri, mângâiere... O scoică dezbrăcată
Înfiptă-n carnea plajei, cu un surâs te-așteaptă...
O clip, viața-mi pare un zeu trudind tăcut
La temelia morții... De-aceea mă ascund.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice