Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Trecerea pașilor
Te obișnuiești de la o vreme
Cu picurii de ploaie, cu vântul
În loc de mâneci lungi, veșminte,
Te acoperi sau te înfășori...
Sau ce contează cum ar zice oricine
Căldura ta e înăuntru...
Îți e mândrie, groază și tărie
Ți-e întreg veșmântul.
Ai mai călcat pe pietren altă parte
Dar piatra pare neclintit aceeași.
De unde știu că vântul de acasă nu s-anvârtit bezmetic prin pustie
Printre a lumii franjuri, pe marginile mărilor
Calmate de țărmul nisipos ce mi-e dat mie acum
Ca pe-un covor sub tălpi,
Sau pași, sau urme,
Pe care numai pescărușii le-ațintesc...
Încovoiate boabele de piatră
Se prăbușesc sub scurta lor povară.
Și-așa călcând îmi scriu propria carte
Și pagini dau când valul mi le spală.
poezie
de
Ruben Bucoiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice