Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
La praznicul părerilor de rău
La praznicul părerilor de rău,
În fața catedralei părăsite,
E-un singur ușier și-acela-s eu...
Păreri de rău?! Ce să-mi aduc aminte?!
Mi-aplec genunchiul și mă rog spășit...
O candelă în mine încă arde...
Mă iartă pentru tot ce am greșit
Să pot pleca lumină mai departe!
La ciobul de icoană vechi și spart
Îmi las apoi o lacrimă ofrandă
Și-un lung și parcă nesfârșit oftat...
Mă iartă pentru tot ce-s vinovată!
Altaru-i încărcat cu amintiri,
Cu fapte, cu visări... Împărtășire
Vin ca să cer, apoi să îngenunchi
Către dumnezeiasca fericire...
Aud șoptit fior în urma mea...
Un înger mă atinge cu aripa...
Și plâng... și plâng... m-am spovedit tăcerii...
Ce blândă și ușoară este clipa!
M-am miruit cu plâns și plâng mereu
Și sângele ceresc mi-a dat lumină!
Și-n catedrala sufletului meu,
La praznicul părerilor de rău,
.............................................
E Duhul Sfânt, Iisus și Dumnezeu.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Culorile sufletului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice