Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Stăpân al veșnicului mâine
Stăpân al veșnicului mâine
Și-al creatorului prezent,
Prohod de vise și de lacrimi
În sine, veșnic penitent,
Primesc, m-aplec cu-nchinăciune,
Ca-n fața Sfântului Altar,
Să mă-nfrățesc cu devenirea,
Sorbind din mustul ei amar.
Să-mi fie brațele, pe ceruri,
Un candelabru... Lanuri coapte
Să-mi încolțească în privire
Și firea care mă desparte
De simplul și divinul cântec
Al existențelor cerești,
Să se topească-n pacea lumii
De dezmierdări dumnezeiești.
În păr, cu roadele de fapte,
Sărutul să vi-l dau, stăpâni
Care m-ați biciuit, trădându-mi
Surâsul oamenilor buni.
Să v-adăpați cu neputința
Transcendentalului destin,
Iar eu, o ultimă uitare,
Cu ochii-n lacrimi, să revin...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Culorile sufletului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice