Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nebunie
Prin curaj și fug, îmbălsămat în mantia-mi de gheață,
Trec nepăsător pe lângă fântini din care izvoresc minuni,
Mă opresc să mă oglindesc într-un palid ochi de baltă,
Sunt străveziu, transformat în propriu-mi coșmar în viață.
Mărginal și singur fug pierdut pe drumul larg,
Mă-vălui într-un strat de praf... din stele,
Casc avid spre cer, o gura de oxigen, cerșesc,
Mătănii bat, dau din picior, sunt surd și doar citesc, o carte.
Implor o grație să-mi curme suferința,
Dar râd și îngerii de neputința mea,
Ridic spre lună fața-mi trasparentă,
Dar s-a ascuns și ea, și râde-ntunecată.
Aș vrea să mă ascund sub straturi de pământ,
Deasupra mea să mut munți de stâncă,
Iar la picioare să îmi curgă un izvor,
Mai limpede ca siguranța nebuniei care m-a-nlănțuit.
M-arată toți cu degetul și-mi zbiară vorbe de ocară,
Ei nu-nțeleg, cât pot eu să-nțeleg,
La rându-mi râd și eu și vreamătă în ei o falsă față-amară,
Dar râd de nebunia lor, pe o văd înstăpânindu-se tăcută.
Deschise-s porțile spre paradisul pașilor pierduți,
Ne-ntâmpină cu lăutari, menestreli ne-aruncă bani și pâine,
Suntem primiți, încoronați, cinstiți,
În lumea nebuniei, ascunsa lume a neputinței benev ole.
poezie
de
Dan Coblis
din
Fluturi de zăpadă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice