Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poeme pentru mitul Dochiei
***
Ținutul meu vă este cunoscut,
Eu am să pogor
în casa părinților mei,
nemișcat veghez rânduiala turmei,
fericit muntele ca un stihar
potolește setea unei zile din veac.
***
Nu te mira că fața îmi este arsă,
doar soarele m-a privit
și vântul brazilor m-a sărutat.
Fiicele mamei mele văzându-mă mai mică
m-au trimis cu oile pe stânci
și rătăcesc zadarnic
culcată în țărână fecioară!
***
Frumoși sunt obrajii tăi!
Glasul e cântec și buzele sunt miere,
la sân ascunzi suspine
un foc nestins în apă vie.
De mă dorești stăpân în casă
Tu caută mereu
Doar urma turmei mele
Unde voi fi vei fi și tu
Și rodul nostru va bucura pământul.
***
De vrei să-ți fiu mireasă,
Tu să-mi aduci din munți
acea frumoasă floare
ce crește doar pe stânci,
să-mi fie părul rouă
și trupul veșnicie.
***
Dorința ei îl face cerb,
săltând peste coline,
iar dragostea îi pune aripi
zburând peste munții-nalți
mereu și mai departe
pierind în neuitat.
***
Vino vânt de miazăzi
și tu vânt de miazănoapte,
dorul meu
peste lume să-l stârniți...
***
În adânc doar eu,
cu tăria omului
inimă rănită.
Bătrână cu tălpile crăpate, Dochie,
te-ai reîntors printre noi,
sprâncenele s-au făcut arcuri de fag,
mâinile trunchiuri de piatră,
glasul s-a-nălțat hotar între cer și pământ,
căutai iubitul rătăcit cu oile-n munți.
șuieră munții răbufniri de veacuri
muzici ciudate. Ninge,
apari sub fereastră,
presupun că plângi,
din fiecare lacrimă în părul albit
răsare o floare de colț.
poezie
de
Sorin George Vidoe
din
Floare de colț
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice