Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mantia nopții
Noaptea continuă să-și țeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simțurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.
Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrățișată de brațul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
și-n răsucirea unui spațiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care
lumina delicată a emoțiilor
într-un moment de deschidere,
eliberare și recunoaștere
își regăsește drumul din adâncuri.
Uniți în abandon,
între realitate și fantezie,
o liniște străvezie
curge prin noi,
înconjurându-ne,
o clipă încremenită
în zborul spre Absolut.
Un flux, iluzia magică a vieții,
în căutarea paradisului,
prin care descoperim
flacăra luminii.
poezie
de
Irina Lucia Mihalca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice