Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dorul
OlimpieiOctavia
Dorul
e fereastra cenușie,
în zori,
spectralizând
maligna, saturata-mi
de dor
insomnie;
dorul
sunt orele zilei,
tânjind, ofilite,
lunecând,
așternându-se,
ca niște thanatice
flori,
lângă urna ta cu cenușă,
în inima mea,
în inima
ce-a devenit,
și ea,
între timp,
cenușie;
dorul
sunt nenumărații mei pași
fără drum,
dorul
e tăcerea moartă din
cuvintele mele;
dorul
e gustul de
cenușă și scrum
din pâine, din
lacrimi, din paharul
cu apă, din
ale dimineții
sinistre cafele;
dorul
e chipul morții,
e al morții sibilinic
discurs,
ce se insinuează în
rugăciune, ce-mi
susură,
necontenit,
în auz,
ce stăruie
pe ale amintirii
retine;
dorul
e strigătul meu peste abis,
hohotit și confuz...
Doru-i distanța
de neconceput,
de nestrăbătut
dintre mine și tine.
poezie
de
Eugen Dorcescu
din
ziarul "Națiunea" din București
, 17 februarie 2015
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice