Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Colindul inimii de mamă
Ninge peste lume, ninge-a sărbătoare,
A belșug în case și a gând curat.
Sfintele colinde blând răsună-n zare
Vine iar în lume Fiul de-Împărat!
În bătrână casă, în odaia scundă
Mama stă de veghe; gândul ei cel bun
Treaz privește-n zare, îngerii să-audă.
O, de când așteaptă seara de Crăciun!
Pe un colț de scaun, trista ei statuie
Pare-ncremenită cu obrazul supt.
Sângerează gândul, l-a bătut în cuie,
Crucea așteptării șalele i-a rupt!
Cade înserarea-n neagra ei năframă,
Umbre desenează stinsul felinar.
Însă, prin zăpadă, inima de mamă
Luminează calea cu-al iubirii far.
Și tresare! Pare c-a-nflorit, deodată,
Mâinile în poală- nu-și mai află loc.
Mătură, grăbită, cale prin zăpadă
La icoana Maicii pune busuioc!
A gătit icoana, pune să frământe
Vin colindătorii să-i colinde iar!
Gura ei bătrână stă acum să cânte,
Cântă colăceii, a belșug, pe jar.
Și întinde masă albă, de zăpadă,
Că, din toată lumea, azi copiii-i vin!
Și la geamuri ninse o veni să vadă
Casa ei bogată, Micul Pelerin....
Fericită, mama-i va deschide calea
Și în capul meseio să-I gătească loc...
Maica din icoană nu-și ascunde jalea,
Freamătă stingherul fir de busuioc.
Casa-i luminată, masa-i cu prinoase,
S-a ițit, deodată, iz de cozonac.
A nemărginire și-a belșug miroase...
I se umple mamei inima de drag!
Unul câte unul i-or veni pruncuții,
O, de când așteaptă să-i adune iar!
Mângâie, bogate, palmele măicuții
Colăceii care-or sfârâi în jar!
Și-or să cânte, iată! și la ea colinde
Toți copiii care vor umbla prin ger.
Ochii-i râd în lacrimi, inima-i se-aprinde
... Cade, din icoană, lacrimă din cer.
Dar deodată pare că lumina scade
Și e frig în casă și se-aude vânt.
Lacrima Măicuței din icoană cade,
Strânge mai cu sete Pruncul în veșmânt!
Nu-i mălai în vase, nici făină; vinul
Nu-și aprinde jarul în brumat clondir.
Își frământă mama mâinile și chinul
Toarce, cu-amintirea, al tristeții fir...
Pe un colț de scaun, blânda ei statuie
Pare-ncremenită cu obrazul supt.
Nu-s copiii-n casă și nici masă nu e.
Crucea amintirii șalele i-a rupt...
Dar, de-o trece iarna și-or veni copiii
Or găsi-o, poate, așteptând așa...
O să-și strângă-n brațe fiicele și fiii,
Inima-i bătrână toate le-o uita.
Și-o veni Crăciunu'-n prag de primăvară
O, de când visează seara de Crăciun!
Râd în lacrimi ochii, ninge peste țară,
Urlă vântul aspru, urlă a surghiun...
Vine Sărbătoarea lumii cea mai dragă,
Solul mântuirii vine-n lume iar...
Inima de mamă, prin omăt pribeagă,
uminează calea cu-al iertării far...
poezie
de
Rodica Trăistaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice