Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Baladă
Un cioban avea un câine,
Îl crescuse de cățel,
Îi dăduse zer și pâine
Și-l ținuse lângă el.
Într-o noapte, lângă stână,
Trei lupi mari l-au încolțit,
Căci n-a vrut să le rămână
Pradă, mieii ce-au tânjit.
Ce somn greu furat-a baciul,
Și-n ce vis păgân, frumos,
De-a rămas fără cârmaciul
Turmelor, cel credincios?
Nu se știe ca pământul
Ce-a văzut doar Dumnezeu,
Însă, dacă-mi dați cuvântul
Că nu spuneți, vă spun eu:
Când cocoșii-ntâi treziți
Încep horele prin sate,
Sus la stână, răgușiți,
Câinii nu mai pot să latre.
Din pragul colibei, baciul,
Văzând câinele ucis,
Pleacă-n goană la tălmaciul
De vise, crezând că-i vis.
De-abia pe la prânz, ciobanul
A-nțeles ce s-a-ntâmplat
Și-a plâns cât n-a plâns tot anul,
Ca un prunc, de-al său Bărbat.
Căci pe câinele pierdut
L-a chemat precum a fost,
Dar acum despre trecut
Nu mai scriu, n-ar avea rost.
Păcurarul, grav, spășit,
A săpat o groapă mare,
Mare până-n asfințit,
Spre a oilor mirare.
S-a culcat în ea-mpreună
Cu Bărbatul, peste noapte,
Întinzând spre cer o mână
Și spunând aceste șoapte:
- Doamne, de mi-asculți cuvântul
Și nu-s vinovat în cer,
Să ne-acoperi Tu mormântul,
Altceva nu am să cer.
Dumnezeu, până la ziuă,
I-a răspuns, ningând frumos
Pe mormânt, și-n loc de piuă
Sau de stâlp, a stat Hristos.
Dar văzut numai de cei
Care au pe-acest pământ
Un prieten lângă ei,
Ca păstorul, de cuvânt.
poezie
de
Marius Robu
din
Suflet la troc
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice