Eu, fiind femeie și împovărată
Eu, fiind femeie și mai întotdeauna împovărată
De ideile și urgențele-aferente naturii mele
Sunt împinsă de proximitatea-ți imediată sau de soartă
Să te găsesc drăguț și să simt un fel de stranie plăcere
Când îți suport trupul greu pe sâni, ba mai mult, chiar să-l doresc:
Așa-i desenat patentul vieții de la-începuturi încă,
Să umbrească mintea și să calmeze pulsul omenesc;
În timp ce ne'mplinită rămâne ființa mea adâncă
Și, totuși, posedată. Nu te mai gândi a fost mereu așa,
Sângele sprinten împotriva creierului cârcotaș, confuz.
Mi-oi aminti de tine cu dragoste sau îmi voi asezona
Scârba cu milă ; și ți-o spun verde de la obraz, clar în auz:
Găsesc că izbucnirea mea de-acum e un motiv prea anonim
Pentru conversație, în cazul în care ne mai întâlnim.
|
Module dinamice