Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Obscur
Stau negrul spatelui oglinzii de cristal,
Să sorb, de-i fir, de rău în chipul alb, oval,
Să strâng însingurat tipar de amintiri...
Ce-n zilnic se succed în alta și alte firi.
Sunt smoala argintată cu spate la perete,
Un zid amorf și dur, neînțelegând regrete,
Ce atârnă în cui pe-o sticlă... lumină răsfrângândă
În priviri de stări diforme, schimbate ziua lungă.
Sunt ca retina, neagră, cu văz într-o pupilă,
Obscur, fără lăcaș, întins sticlă fragilă,
Un nevăzut ce vede orice i se perindă...
Te așteptând din nou, spânzurat zid... pe-o grindă.
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice