Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Implacabilul veac...
Iubite,
Va fugi veacul acesta implacabil cu noi,
Descumpănitor, își linge rănile lumești,
Plângând, ne înmormântăm sentimentele
Și visele moarte în fașă, răstignite în doi,
Ni s-au amestecat sensurile vieții datoare,
Ni s-au clătinat principiile, sensul lui doi
Câteva relicve de lumină ne-au recompus pe noi,
Doi nebuni frumoși ademeniți de lanțurile dragostei,
Cu partea ei de iluzie, de podoabă, de părelnic
Am reînvățat zborul opintit, durerile aproapelui,
Cântecul cărnii jinduitoare, formele iubirii
Frăgezimea irișilor înnebuniți de splendoare
Limba ta înflorită de cuvinte șerpuitoare
Crescându-ne aripile, ne lovise muțenia pe amândoi
Lucrurile din jurul nostru, iubite, cu noi umblau
Adâncurile invizibile ale sufletelor dănțuiau
Ochii tăi de înger-paznic mă adulmecau
Sporind mereu în stări de suflet schimbătoare
Și veacul acesta fugea, fugea cu noi,
În visterii se topeau tristele sonete
Nu mai eram iubite, aceeași nebuni frumoși
Doar palide umbre ale istoriei recente.
poezie
de
Mariana Didu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice