Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Două zile și două nopți au avut privilegiul de a rămâne afară pe pistă, căci erau niște țărani lipsiți de importanță. Se aflau acolo mii de inși sub paza câtorva soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Oamenii nu protestau. Din adâncurile tribunelor se auzeau urlete atroce, semn că reprezentanții autorităților nu erau plătiți degeaba. Din timp în timp, un sergent urmat de trei soldați venea să rostească niște nume la difuzor. Cei chemați se ridicau și se îndreptau către intrarea situată sub tribuna oficială, dispărând în întuneric. Pe urmă nu-i mai vedea nimeni. La intervale neregulate, noi sosiți erau aruncați în arenă. Nu trebuia să le pui întrebări soldaților: îți răspundeau cu o lovitură de cizmă în stomac sau în piept. Le era de asemenea interzis oamenilor să vorbească între ei, dar mulți schimbau informații pe șoptite, lucru pe care cei trei Garcia nu-l găseau deloc rezonabil. Era mai bine să-ți ții gura și cei trei au servit drept exemplu: două zile și două nopți n-au scos niciun sunet.
Ioan Petru Culianu
în
Pergamentul diafan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice