Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultima scrisoare către Penelopa
Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe țărmul iernii îți mai trimit scrisoare.
N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă și perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veșniciei aleargă să mă-nchidă.
Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboții să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.
Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai știi
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.
poezie
de
Petre Ivancu
din
Fotografii imaginare
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice