Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ploaia citadină
Iubito, ploaia citadină
Îți jur că-i singura de vină
De n-am ajuns la timp la tine!
Dar hai să-ți spun ce-a fost, mai bine:
Ferice am pornit de-acas',
Cu gândul că un ceas de-mi las
Eu sigur o s-ajung lejer.
Dar ce să vezi? Pornit din cer,
Potopul ăsta diluvian
Făcu din București lighean,
Umplut cu apă până-n buză...
Și nu-nțeleg de ce te-amuză
Sinistrul tocmai ce-a trecut,
Când nici măcar nu l-ai văzut.
S-au rupt deasupra-mi nori ca dracu'
Și-n Colentina doar cu bacu'
Puteai cumva să traversezi.
Dar cum nici bac nu ai să vezi,
Am deviat de la traseu
Sperînd că poate-n drumul meu
Voi da de-o stație de metrou.
Însă m-am poticnit din nou,
Căci fără de-a avea costum
Nici de scafandru nu sunt bun,
Să pot ajunge pe peron
La submarin. Metrou, pardon.
Deja simțind c-am să cedez.
Mi-am revenit cu-n maidanez
Care, mișcîndu-și iute coada
M-a implorat să îl trec strada,
Temîndu-se destul de tare
De balta ce-i stătea în cale.
Era trecut de și jumate.
Cobor la Universitate
Să ies la Colțea. Dar să pot,
Pentru că vezi, pasajul tot,
Se preschimbase în piscină,
Cu apă-atăt de cristalină
Că îți venea să uiți de tine
Făcînd vreo două-trei bazine...
Încerc să mă adun mai bine,
Și o pornesc din nou spre tine,
Mergînd afară prin calvar.
Dar doar ce văd pe trotuar
Pescari ieșiți cu scule rare,
Deciși să facă o-ncercare
Să vadă, balta gratuită
De nu-i cumva mai pricopsită
Ca balta de la Tîncăbești.
C-atunci rămân la București.
Și uite cum se lasă seara
Până s-ajung în Ilioara
Să-ți văd iubito chipul drag,
Pe care sper c-o să-l împac
Spunîndu-ți sincer ce-am pățit,
Cu-acest potop nefericit.
poezie
satirică
de
Mihai Manolescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice