Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mătușa Julia
Mătușa Julia vorbea celta
foarte repede și foarte tare.
Nu îi puteam răspunde
Nu o puteam înțelege.
Când nu era desculță,
purta bocanci bărbătești.
Pot să-i văd piciorul puternic
pătat cu noroi de turbă
pedalând pe tălpigii mașinii de tors,
în vreme ce mâna ei dreaptă
trage firul parcă de nicăieri.
A ei era singura casă
unde mă întindeam noaptea
în întunericul absolut
al unui pat-cutie, ascultând
greierii cântând prietenos.
Ea era gălețile
cu apa vălurind în ele.
Era vânturile strecurându-se umede
în jurul streșinilor.
Era ouăle maronii, fustele negre
și păstrarea monezilor de trei penny
într-un ceainic.
Mătușa Julia vorbea celta
foarte repede și foarte tare.
Atunci când am învățat
s-o înteleg puțin, ea zăcea
amuțită în întunericul absolut
al unei gropi nisipoase
la Luskentyre. Incă mai aud
vocea ei de pescaruș
urându-mi bun venit
de la peste o sută de metri
de teren domol cu turbă zdrențuită
și devenind tot mai furioasă, tot mai furioasă
de la atât de multe întrebări
la care n-a primit răspuns.
poezie clasică
de
Norman MacCaig
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice