Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Calea nesfârșită
Tao te king, mă plimb, mă schimb,
Calea călăilor, cailor, căilor,
Iei un taior, nineacă, maior
Te fac, de nu ai nici nume
și nici un colac,
numele numelor, pumele pumelor,
o străființă, tu ești dorință,
ce rime reci, de nepătruns,
precum temeiul meteotungus.
Hermes ajunge numai la termen,
Heliotrop, se rotește c-un scop,
Hemerocal, crin radical,
Ca o hermină carnivorină.
Dar cât de albă e blana ei?
Nici hesperidele nu au cercei,
Prea sunt bolnave de frumusețe,
Un pic de cianură pe sub corsete,
Cum agonia apare toamna,
Lasă agonicii să roadă rama,
Ca Ramayana, cum e La Mama,
Între câmpie și munte doar fluturi,
Rece e fluierul dacă îl scuturi,
Pe coridoare pânze de doliu,
Moliile circulă fără orgoliu,
Calea pornește către niciunde,
Ea se sfârșește cu verbul pătrunde.
Numele toate în singurul nume,
Desăvârșirea sfârșind sub cunune,
Binele-i sfânt, răul la fel,
Cum deosebești pe Ariel de Iael?
Tu făurești, nu făptuiești,
Cearcă, pricepe cu mintea în clești,
Dărui doar umbre, iei tot, și suflet,
Tu să fii Timpul, eu să te NU CRED.
poezie
de
Boris Marian Mehr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice