Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cireșe
Fața ei este o grădină
De trandafiri, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.
Cireșe cresc la care n-ai acces
Până se coc și plâng după cules.
Și, oh, cireșelor le vine atât de bine
Cu perle albe alăturea să șadă!
Când râde, cireșele ei pline
Roșii boboci par, în zăpadă.
La ele n-au nici ochi, nici prinț acces,
Până se coc și plâng după cules.
Ochii de înger pândesc sub pleoape,
Sprâncenele stau arc, cu-ntinsă struna,
Amenințând pe-oricine-i prea aproape,
Orice-atentat, cu ochiul sau cu mâna.
La sacrele cireșe n-ai acces,
Până se coc și plâng după cules.
poezie
de
Thomas Campion
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice