Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârșit de săptămână, era cald... Cei șapte membri ai echipajului navei albastre erau toți tineri, deci, ar fi avut motive să fie veseli, să iasă prin oraș, să se distreze; totuși, doar geograful cel înalt alesese varianta cu plimbarea prin oraș, numai după ce scăpase de cei doi însoțitori ai săi. Ceilalți preferaseră să rămână acasă la ei: blonda Maria, mică și gingașă, se simțea foarte bine în apartamentul ei cu cinci camere, plin cu animale și plante, având în propria-i locuință un micuț colțișor din natură; domnișoara doctor Stela preferase și ea să rămână acasă, mai ales din cauza celor 13 etaje, pe care nu avea de gând să le mai urce sau coboare; Alex avea un alt motiv de a nu ieși nicăieri evita întâlnirea cu "Ucigașa", de care va scăpa de abia luni de dimineață; domnișoara psiholog Lia nu numai că era acasă, dar nici măcar nu catadicsea să iasă din camera ei, unde stătea închisă, cu motănelul gri în brațe, ținându-i companie, dar ea era tristă și abătută din cauza unei anumite reclamații pe care o depusese seara trecută către Comisia Disciplinară a Institutului, împotriva colegului ei, Lucian; Mihai se afla, din câte știm, tot într-o casă, deși nu la el acasă, ci la comandantul misiunii; iar acesta din urmă, bineînțeles, tot acasă era, iar figura lui îi trăda tristețea care-i măcina sufletul.
citat
din romanul
Proxima
, Partea I: "O misiune specială"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice