Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lucian
: De fapt, de când ești aici, în navă?
Lia
: De duminică dimineața, Luci.
Lucian
: Regret cele petrecute... N-aș fi vrut să mă vezi în halul ăla.
Lia
: Lasă, Luci... N-are importanță! Totuși, nu trebuia să le spui colegilor noștri totul, nu era nevoie să te umilești singur față de ei; eu am tot încercat de vreo câteva ori să te opresc. De ce ai făcut-o?
Lucian
: Așa mi s-a părut mie corect.
Lia
: Cum?! Să te înjosești în fața lor?
Lucian
: Să mă umilesc?! Nu, asta am făcut-o atunci când m-am îmbătat, din inconștiență... Acum, doar spunându-le adevărul, nu cred că prin asta m-aș fi înjosit cu ceva. Adevărul e adevăr; până la urmă tot s-ar fi aflat, ar fi ieșit la iveală, ar fi fost imposibil altfel, deci, era mult mai bine să-l dezvălui direct, chiar eu. Așa e corect.
Lia
: Ce crezi c-ai câștigat prin asta?
Lucian
: Nimic. Nici nu urmăream vreun câștig... Poate doar că am dovedit că sunt într-adevăr sincer, așa cum am afirmat întotdeauna. După părerea mea, așa-i mai bine; fără secrete! Colegii mei aveau dreptul să afle ce s-a întâmplat în realitate.
Lia
: Nu știu dacă într-adevăr a fost bine, însă presupun că ți-a trebuit mult curaj pentru a recunoaște acest adevăr, care nu te favorizează deloc.
Lucian
: Mă favorizează sau nu, este adevărul; nu-l pot schimba în favoarea mea.
replici
din romanul
Proxima
, Partea a-II-a: "Planeta Proxima"
de
Cornelia Georgescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice