Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului
Pădurile mă cheamă de pe coastele semețe,
Inima mi-e mare, prin fapte îndrăznețe,
Iubita mamă natură, în inimă ne poartă,
Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă!
Plutește vântul, prin miresme de fag,
Printre tomnatice frunze, ce cad,
Proptesc bocancii pe urme de cerbi,
Doar savurând natura, o observi!
Prin plantații dansează puieții de zor,
E valsul naturii, e cântecul din cor,
Șoapta frunzelor pe strune zâmbind,
Amintiri ce se spulberă-n gând.
Demnitatea uniformei, verdele pădurii,
Cumpănind prin vremuri, tăișul securii,
Speranța vieții o susțin și-o reclădesc,
Cerului înstelat, sau unui soare zâmbesc.
Divinul, este cel pe care-l văd în toate,
Deciziile mele, de el sunt luate.
Din tandrețea căprioarelor văzute,
Absorb nostalgia clipelor știute.
Ce-mi lipsește oare? Doar a vieții luptă!
De ce viața, prin spinii ei, ne sărută?
Omul slujind în a divinului grădină,
Își deapănă anii, zâmbește sau suspină!
poezie
de
Toth A. Arpad
din
Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice