Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Stele căzătoare
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.
În lumi călătoresc și mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "a fost odată"
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne.
Surâsul meu a strălucit... În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis și domn
S-a așezat pe-al nemuririi tron.
Nu știu să fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfățișare, nici alt dor...
De-atunci tu ești un răsărit de soare
Iar eu, al său apus biruitor.
Poate c-a existat o altă lume
În care am trăit cu-adevărat...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat.
Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere...
În sufletu-mi e noapte veșnică și teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...
Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n ușa sufletului meu
Și îi deschide tot aceeași eu.
Comete-n zbor își caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix.
De ce-n tăcerea nopților de sticlă
Te-ntinzi cu brațe de argint și dor?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?
Vino aici să prelungim iubirea
Atâtor pământene amintiri!
Să resădim în suflet fericirea
Celor loviți de griji și amăgiri.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice