Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Duelul
Îmi tremură lăuntrul ca frunzele în toamnă
Privirea-mi și cu pașii colindă pe alei
Pe ziduri bate vântul dar nu flutură steagul
Străjerii dorm în posturi, și eu în rând cu ei.
Și știu că dorm,
Aevea ființa-mi se desprinde
Și își înalță capul spre-a se privi de sus
De parcă-n postul sumbru veghează oseminte
Iar sub a lunii pază
Sub pânza ei subțire,
Un alt eu se ridică, un eu ce nu-i de lut.
Pe undele subțiri, lăuntru făr de valuri
Se-nalță holograma unu-i război străbun
Ahile cu mândria-i și patima flămândă
Mă calcă sub călcâiul ce-l face muritor;
El scoborând pe tărmuri îmi tulbură lăuntrul
Iar unda crește valul, mânat de-acelaș dor.
Eroii toți în mine vor ca să ia cuvântul
Iar hoții și tâlharii și-aduc aportul lor,
Vuiește-ntreg vacarmul de glasuri înțelepte
N-odaia minții mele accept subtila șoaptă
Și mă străpung în rânduri
Amprente lasăn mine a glasului pecete.
Și-ating si eu la rându-mi fapte ce-mi ies în cale
Urc nebăgând de seamă a tinereții piscuri
Năuc de înălțime....las anii să prăvale
Alegerile-mi sumbre, mânate de nimicuri.
poezie
de
Ruben Bucoiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice