Du-mă cu tine (pentru iubitul meu soț)
Iubitule
ia-mă cu tine și
du-mă la capătul lumii
dar... lasă-mă acolo...!
Lasă-mă să mă dezintegrez
fiindcă, la prânz
ți-am azvârlit iubirea,
cu tipsie cu tot...;
să mă asfixiez, căci, la cină,
am vărsat cupa cu ozon,
părtinită de tine...;
să mă topesc de dor, pentru că,
deunăzi te-am părăsit o clipă...!
Du-mă dincolo de apă,
de lumină, de viață și,
fiindcă ieri am scăpat stropul de rouă
de pe buzele tale,
astâmpără-mi setea cu pelin...
cu absint...
sau cu... lacrimile
din ochii tăi limpezi...
și, fiindcă te-am împins
în singurătate,
lasă-mă câte puțin pestetot...
oriunde... sau... nicăieri!
Du-mă dincolo de iubire,
și uită-mă acolo
să mă dizolv încet,
în inerția eternității...
ori lasă-mă doar cu florile
pe care mi le trimiți în fiecare zi
până reînvăț de la ele
credincioșia...!
Și totuși, fiindcă ierți
până dincolo de iertare,
fiindcă mă iubești
până dincolo de iubire,
ia-mă în tine și lasă-mă,
acolo, întreg în întreg,
până la sfârșitul sfârșitului...
Iubite, dincolo de infinit,
la capătul lumii,
du-mă cu tine!
|
Module dinamice