Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Invocație
Mi-e inima o rană de doliu și de sânge.
Atâtea suliți arse prin ea au străbătut,
Că-n ochi nu-mi mai rămase nici lacrimi pentru-a plânge
Pe florile uitate de vara ce-a trecut.
O, muză, tristă muză! sub ceruri vagi și pale,
În norii blonzi de toamnă, sub zările-azurii,
Eu te-ntrevăd, cu ochii deschiși - două opale -
Cu păr ce rourează în valuri aurii.
Pe lungi vestminte albe în ale căror cute
Și-ascund uitate raze de soare ostenit,
Și moarte foi pe care pădurile tăcute,
Pe când cădea amurgul, în păr ți-au risipit.
O, muză blândă! în mâini de ceară fină
Ai florile uitării ce veșnic le cătai,
Să adorm iubirea-mi tristă ce-n inimă-mi suspină
Eterna nostalgie pe părul ei bălai.
Pe buzele-ți pălite tu porți cântări vrăjite;
În tainele de seară, printr-un suspin de foi,
Se-aud cum se strecoară în note risipite,
Ce dorm pe nesimțite durerile din noi.
Din nori coboară, muză; dă-mi florile uitării
Și spune-mi la ureche ce cântece ascunzi,
Pe liră fă să treacă zefirul inspirării,
Să uit că mări visează în ochii ei profunzi.
poezie clasică
de
Dimitrie Karnabatt
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice